De ieri suntem intr-o agitatie continua, protagonistii fiind Deni si doi dinti de lapte ce tocmai au cazut. Cum s-a intamplat totul? .... Repede ;)). Dupa somnul de pranz, la gustare tati se uita la ea si striga la mine .... mami ai vazut ca lui Deni i-a cazut un dinte? Eu .... am mutit! Cand? atat am reusit sa spun. A urmat investigatia, eu toata o emotie, s-a intamplat eveniment mare si eu .... am lipsit; nu am fost acolo, nu am vazut; eu cu mustrari de constiinta ca de 3 saptamani nu m-am mai uitat la dintii ei, mai exact de la ultima raceala in care toti am fost cam doua saptamani loviti ... Deni .... calma! Prea calma pentru starea mea ;), incepe sa povesteasca despre dinte cum i-a cazut inainte de somnul de pranz, era in camera, a simtiti ca se clatina mai tare decat de obicei, a pus mana pe el si l-a scos; si sa o citez ... "a curs putin sange, am pus un servetel si gata". Ce sa va spun, am ramas statuie, cu toata agiatatia si emotia mea, in fata unui copil de 5 ani si 8 luni care a tratat aceasta intamplare cu atat maturitate. Inclin sa cred ca au ajutat discutiile noastre despre dinti, cum vor cadea si vor creste altii mai puternici, mai sanatosi; cand am inceput aceste discutii era destul de speriata de caderea dintilor si am insistat asupra faptului ca e normal, nu doare, toti copiii trec prin asta.
Dar povestea noastra nu se incheie aici. Dupa ce imi povesteste cum a fost cu dintele, ma uit si eu, si pe loc m-a luat panica; in spatele dintilor de lapte deja iesisera dintii ceilalti. Bunn, ce bun? Nu e bun. Il verific pe al doilea, se clatina destul de tare; trebuia scos. Ii povestesc faza cu ata, cum ne scoteam noi dintii care se clatinau prea tare, in copilarie, sa nu cumva sa ramana prin mancare si sa muscam din ei (asta am patit-o eu). Achieseaza la propunerea mea sa legam dintele cu o ata, iar ea se ofera sa il traga. L-a tot zgaltait, l-a miscat, deja era agitata si se gandea numai la dinte; dar o agitatie de bucurie, sa nu va ganditi ca era ceva neplacut, nu; era bucuroasa, incantata, emotionata. Dar dintele nu voia si nu voia; deja lui Deni i se facuse foame, nu voia sa manance cu dintele clatinand. Prin urmare mi-am luat inima in dinti, i-am distras atentia si ..... am tras, da am tras de ata. A iesit foarte usor pentru ca era deja impins foarte tare de cel definitiv, ea nici nu a simtit; i-am zis eu ca l-am scos ca ea nu isi daduse seama.
Apoi .... rumegat de catre parinti ... Zana Maseluta sau Cioara romaneasca? Noi am imbinat cumva cele doua, am adoptat Zana Maseluta si unul l-am aruncat pe casa ;)), dar fara sa pomenim de cioara; oricum nu zbura nici una la momentul acela. Si asta pentru ca imi stiu copilul, nu ar fi fost de acord ca cioara sa ii ia dintele, sa nu mai spun de intrebarile ulterioare; nici nu am incercat sincer, suntem la un nivel al intrebarilor la care, de cele mai multe ori, noi, eu si tati, nu reusim sa dam un raspuns logic pe care Deni sa il accepte prea usor; stam mai de fiecare data cu dex on-line in fata (vorbesc foarte serios). Al doilea argument a fost insasi denumirea Zana Maseluta, care este o zana si zanele sunt pe placul fetitelor, printeselor ;)).
Acum toata lumea e multumita, copil, dinte, zana, etc. Deni in primul rand e incantata de dintii ei cei noi, de Zana maseluta, dar si de dintele aruncat pe casa spunand ... "imi doresc dinti mai frumosi, mai puternici si mai sanatosi". Stiu ca nu asta era vorba ce se spune; mie mi s-a parut mai simplu si mai frumos asa, iar ei i-a placut acest "ritual".
Urmeaza o vizita la dentist cat mai curand, sa confirme ca totul e ok si, de ce nu, sa ne mai dea cateva sfaturi utile, daca e cazul. Ce si-a insusit acum e spalatul dintilor fara sa uite vreo dimineata sau seara; ieri cel putin cred ca s-a spalat de vreo 5 ori ;)).
Va doresc o seara frumoasa si o noua saptamana plina cu soare!
