Ziua de 12 iunie a fost declarată Zi Mondială Împotriva Exploatării prin Muncă a Copilului în anul 2002 de către Organizația Internațională a Muncii în scopul de a atrage atenția lumii întregi asupra necesității imperioase de a eradica exploatarea prin muncă a copiilor sub toate formele ei.
Principalul scop al acestei zile este atragerea atenției asupra suferințelor prin care trec zilnic milioane de copii la nivel global. Aceștia sunt obligați să muncească în condiții extrem de dificile, chiar periculoase, sunt obligați să renunțe la studii și sunt lipsiți de drepturile fundamentale. O parte din copiii folosiți ca forță de muncă se ocupă cu activități interzise prin lege, cum ar fi: traficul de droguri, prostituția, cerșetoria, sau sunt folosiți ca soldați în conflictele armate.
Tema pentru acest an stabilită de Națiunile Unite pleacă de la îndemnul "Combaterea muncii copilului prin extinderea protecției sociale!"
Există și o convenție a Organizației Internaționale a Muncii și anume, Convenția nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor, ratificată de România prin Legea nr. 203 din 2000.
De asemeni Constituția României prevede că “exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise”…, iar “minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați”.
Aceste acte sunt completate de alte acte normative privind protecția copiilor, cu alte cuvinte România are o legislație complexă ce protejează copiii de exploatarea economică și a muncilor grele. De semeni există și instituții care au ca atribuții protejarea copiilor de exploatare economică. Și totuși fenomenul ia amploare de la an la an. Ce e de făcut? Oare dacă toate aceste instituții și-ar îndeplini atribuțiile așa cum scrie în lege, oare dacă noi toți care formăm societatea ne-am implica mai mult, oare dacă fiecare din noi nu ar trece nepăsător .... cum ar fi?
