Astazi, 5 octombrie, intreg mapamondul sarbatoreste Ziua Profesorului. Este ziua in care le este recunoscut meritul in formarea unei societati. Ziua Internationala a Profesorului a fost proclamata de UNESCO in 1994, pentru a celebra semnarea Recomandarii UNESCO privind statulul profesorilor, la 5 octombrie 1966 (document care, pentru prima data in istorie, a oferit profesorilor din intrega lume un instrument care sa le defineasca drepturile si responsabilitatile). In Romania aceasta zi se serbeaza se pare din 1996. Stiu ca multi dintre voi (ma feresc sa spun majoritatea) sunt reticenti la profesorii/invatatorii/educatorii de astazi. Este perfect normal ... si eu am fost, si inca sunt. Am fost reticenta in ceea ce priveste sistemul de invatamant de stat si uite ca l-am ales si am incredere pentru ca am intalnit personal calificat si competent. Mass media, prietenii, colegii, cunoscutii, toti laolalta in cor vorbesc de rau sistemul de invatamant (cu profesori cu tot), automat am preluat si eu aceste vorbe si cu oroare ma gandeam la momentul in care trebuiau sa ajunga copiii mei la gradinita sau la scoala. Dupa variatele experiente prin care am trecut nu va pot sfatui sa aveti incredere in sistem, dar va pot sugera sa cautati si sa gasiti acei oameni in care sa aveti incredere. Nu alegeti gradinita/scoala dupa renume, alegeti omul din institutie; mergeti sa-l cunoasteti, sa empatizati cu el ... numai atunci veti sti daca e potrivit pentru copilul vostru. Poate la inceput de drum nu aveti de ales, dar pe parcurs va puteti da seama, cantariti si alegeti. Aveti de ales! Dar .... asta nu se poate fara implicarea noastra, a parintilor. Daca aveti impresia ca gradinita/scoala este unica responsabila pentru educatia copilului va inselati. Noi parintii suntem in egala masura responsabili. Nu putem pretinde sa ducem copilul la gradinita/scoala si de acolo sa iasa educat, erudit, invatat fara o contributie din partea noastra (si nu ma refer aici la cea materiala). Nu uitati ca bazele sunt in familie, nu degeaba li se spune cei 7 ani de acasa. Si dupa ce am pus bazele nu putem pretinde ca "ne luam mainile" de pe el si il predam unei institutii de unde il luam doar sa manance si sa doarma si abia la final de fiecare an facem bilantul. Nu insist asupra ideii cred ca ati inteles ce vreau sa spun. Impreuna, in parteneriat parinti - scoala/gradinita putem sa facem multe, putem schimba multe neajunsuri, putem umple lacune. Totul este sa ne implicam, sa dorim sa ne implicam!
In aceasta zi as dori sa le multumesc profesorilor copiilor mei pentru devotamentul lor, pentru ca pun suflet in ceea ce fac, pentru ca ii respecta, pentru ca reusesc sa le transfere din cunostintele lor, pentru ca simt cum trateaza fiecare copil ca pe propriul lor copil, pentru ca emotiile si bucuriile copiilor devin propriile emotii si bucurii, pentru ca reusesc sa ne inteleaga si pe noi, parintii, si sa ne ghideze.
Nu in ultimul rand, as dori sa multumesc profesorilor mei, oriunde ar fi, pentru ca, datorita celor acumulate in anii de scoala, am putut ajunge unde am visat, unde mi-am dorit, pentru ca au facut in asa fel incat sa-mi placa ficare obiect, culegand astfel din fiecare ce am avut nevoie.
Va multumesc dragi dascali pentru ca existati!
